Notiuni Generale

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hasmas prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea diversitate a condiţiilor geoclimatice.

Cheile Bicazului sunt renumite în România, datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz, oferă privirii un peisaj deosebit de pitores. Parcul este localizat în partea centrală a Munţilor Hăşmaş (Hăghimaş), munţi situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, în judeţele Neamţ şi Harghita.

Acces

Aria protejată Cheile Bicazului-Hasmas este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C) care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face de la Bălan, situat la N de Sândominic, de pe DN12.

Geologie ÅŸi geomorfologie

Din punct de vedere geologic, Munţii Hăşmaş intră în arealul cristalino-mezozoic, care ocupă zona centrală a acestei grupe carpatice. şisturi cristaline intens metamorfozate de orogenezele prealpine etalează cele mai mari altitudini ale masivului. Peste acestea s-au depus roci sedimentare ce ocupă mari suprafeţe în perimetrul ariei protejate; cheile au luat naştere prin adâncirea epigenetică a râului Bicaz într-un pachet gros de calcare jurasice.

Microformele de relief care apar în acest sector sunt reprezentate prin turnuri, ace, lapiezuri, alveole. în anumite sectoare apar şi acumulări de grohotiş rezultate în urma proceselor de dezagregare care afectează pereţii de calcar. Interesant este Turnul Bardosului care apare ca un martor de eroziune care domină întreaga zonă. Versantul estic al Hăşmaşului Mare cade spre Valea Oltului sub forma unui abrupt calcaros, cu multe formaţiuni spectaculoase.

Hidrologie

Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş se suprapune pe cursul superior al râului Bicaz, ce colectează toate pârâurile care coboară din munte (Licas, Suhard, Cupas, Lapos, şugău pe stânga, respectiv Paraul Oii, Bicajelul şi Surducul pe dreapta). Lacul Rosu, situat în amonte de Cheile Bicazului, a rezultat prin bararea râului Bicaz în anul 1837 în urma unei deplasări gravitaţionale a unui pachet mare de roci; ca atare, Lacul Rosu intră în categoria lacurilor de baraj natural. Lacul are o suprafaţă de aproximativ 13 hectare şi o adâncime maximă de 12,5 m. Apele de pe versantul estic al Hasmasului sunt colectate de raul Olt, care izvorăşte de sub Hasmasul Mare.

Climă

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 şi 9,5°C, dar inversiunile termice sunt caracteristice pentru această arie. Prezenţa calcarelor şi a sectorului de chei dau naştere unui topoclimat specific (insolaţie ridicată, amplitudini termice diurne mari etc.). Precipitaţiile cresc cantitativ o dată cu altitudinea (depăşind 1.000 mm/an în partea centrală a masivului).

Floră şi vegetaţie

Flora plantelor superioare cuprinde peste 1.050 specii, dintre care un procent semnificativ sunt endemite. Specific acestei zone este endemitul Astragalus pseudopurpureus. Alte specii sau subspecii endemice pentru flora României sunt: Dianthus spiculifolius, Astragalus roemeri, Centaurea carpatica ssp. carpatica, ciuboţica-cucului (Primula elatior ssp. leucophylla), Androsace villosa ssp. arachnoidea, crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica), Hesperis matronalis ssp. moniliformis, vulturica (Hieracium pojoritense), Eritrichium nanum ssp. jankae, Scabiosa lucida ssp. barbata, Onobrychis montana ssp. transsilvanica, Helictotrichon decorum, Festuca gautieri ssp. lutea etc.

Sunt întâlnite şi numeroase specii rare, dintre care menţionăm: cetina de negi (Juniperus sabina), Ajuga pyramidalis, Silene zawadzkii, Waldsteinia geoides şi tămâiţa (Daphne cneorum).

O mare importanţă ştiinţifică prezintă şi speciile de plante declarate monumente ale naturii: papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), floarea de colţi (Leontopodium alpinum), sângele-voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata) etc.

Sub aspectul vegetaţiei, predomină vegetaţia lemnoasă, alcătuită din făgete pure, făgete amestecate cu brad şi molid şi molidişuri pure. între fitocenozele mai direct legate de specificul regiunii sunt cele cu cetină de negi (Juniperus sabina), pinetele de Pinus sylvestris, precum şi unele asociaţii ierboase, specifice stâncăriilor calcaroase (as. Sileno zawadzkii-Caricetum rupestris) şi grohotişurilor.

Faună

Relictele glaciare sunt reprezentate în această zonă de: şopârla de munte (Lacerta vivipara), vipera comună (Vipera berus), şoarecele de zăpadă (Microtus nivalis ulpius), iar rezistenţii glaciari sunt reprezentaţi de: tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (Triturus montandoni), năpârca (Anguis fragilis), şarpele de casă (Natrix natrix), şarpele de alun (Coronella austriaca).

Câteva dintre endemitele nevertebrate pot fi întâlnite în acest parc: Lithobius valachicus, Leuctra carpathica, Nemoura carpathica, Mastus transsylvanicus, Carabus carpathicus. Tot aici întâlnim specii rare, precum: lepidopterele Parnassius apollo, Polygonia alba, Argynis pandora, Diblastomorpha bicornis, Protonemura lateralis, şi o pasăre, fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria).In ape întâlnim specii, precum: păstrăvul (Salmo trutta fario), cleanul (Leuscius cephalus), porcuşorul (Gobio gobio obtusirostris), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), Cottus poecilopus, tritonul cu creastă (Triturus cristatus), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca mare de lac (Rana ridibunda), iar în Lacul Roşu au fost identificate: păstrăvul de lac (Salmo trutta lacustris), babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus), broasca râioasă (Bufo bufo), broasca roşie de munte (Rana temporaria).

Din fauna alpină şi a pădurilor de munte, amintim, în plus faţă de speciile enumerate mai sus, următoarele: şopârla de ziduri (Lacerta muralis), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), presura de munte (Emberiza cia), corbul (Corvus corax), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), huhurezul mare (Strix uralensis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), cerbul carpatin (Cervus elaphus), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), jderul de copac (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina).

Habitate ÅŸi ecosisteme

Principalele tipuri de ecosisteme întâlnite în acest parc sunt: ecosisteme subalpine, ecosisteme ale pădurilor de molid, ecosisteme ale pădurilor de fag şi ecosisteme acvatice. Ca habitate, cele mai importante din punctul de vedere al conservării sunt cele de stâncării şi grohotişuri, acestea fiind de asemenea şi cele mai vulnerabile.

Activităţi permise în parc

Activităţile permise aici sunt foarte restrânse (turism, alpinism). Sunt acceptate activităţile tradiţionale practicate de comunităţile din zona parcului, în condiţiile în care nu contravin obiectivelor principale de management.

Arii protejate incluse în parc

Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 11.600 ha), Cheile şugăului (90 ha), Avenul Licaş (5 ha), Cheile Bicazului şi Lacul Roşu (jud. Harghita, 2.128 ha), masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha).

Constantinescu Sebastian - 2007-10-07 18:20:50 | contribuie si tu