Relieful

Valea Cernei are înfăţişarea unui culoar longitudinal care separă două şiruri de munţi deosebite prin trăsăturile lor orografice.

Pe partea dreaptă a văii se desfăşoară şirul Munţilor Godeanu şi Munţii Cernei în continuare până la confluenţa râului Cerna cu Belareca.

În masivul Godeanu predomină culmile rotunjite şi suprafeţele netede şi slab ondulate, care contrastează cu versanţii abrupţi ai văilor, distingându-se două trepte de relief: o treaptă înaltă situată la peste 2000 m ce formează culmea principală şi masivele nordice şi o treaptă între 1400 şi 1200 m altitudine pe versantul sudic al masivului ce dă aspect de amfiteatru.

Văile sunt de regulă mai largi la obârşii, apoi se îngustează căpătând formă de V, iar afluenţii Cernei cu obârşii în masiv au direcţii aproape perpendiculare pe Cerna.

Linia marilor înălţimi are aspectul unei culmi puternice întreruptă de şei din ce în ce mai joasă spre sudul masivului.

ÃŽntre Vf.  Paltina ÅŸi Godeanu înălÅ£imea se menÅ£ine la peste 2000 - 2250 m, vârfurile ÅŸi ÅŸeile se succed cu mici varietăţi ce nu depăşesc 200 m: Paltina-2149 m, Åžaua dintre Paltina ÅŸi Scurtu-2040 m, Vf. Scurtu-2090 m, Gârdomanu-2077 m, Åžaua Galbena-1993 m, Vf.  Galbena-2194 m, Stâna Mare-2113 m, Åžaua dintre MicuÅŸa ÅŸi Stâna Mare-1988 m, Piatra ScăriÅŸoara-2191 m, Mocirliu-2106 m, Godeanu-2229 m, Olanu-1990 m.

Munţii Cernei reprezintă o continuare a Munţilor Godeanu, însoţind Cerna pe partea dreaptă pe aproximativ 40 km, de la Valea Olanului până la confluenţa acesteia cu Belareca.

De la Valea Olanului până la Valea Bedinei întâlnim o treaptă înaltă formată dintr-o succesiune de înalÅ£imi între 1500 - 1800 m: VlaÅŸcu Mare 1668 m, VlaÅŸcu Mic 1733 m, Zglivăr 1708 m, Vf.  Tufii 1584 m, Arjana 1512 m.

Relieful se aseamănă cu cel din Godeanu, culmile fiind rotunjite în plan transversal, pe când în profil longitudinal prezintă forme neregulate ca urmare a succesiunii de şei şi vârfuri cu altitudini variabile.

La sud de Valea Bedinei întâlnim o treaptă mai joasă care se termină cu înălţimi de până la 500 m (Culmea Seseminului) ca parte terminală a Munţilor Cernei, sub formă de grui.

Culmile sculptate în sedimente greso-conglomeratice, în erupÅ£ii ÅŸi în calcare, sunt mai scurte ÅŸi cu profil în trepte.  Spre axul Văii Cernei sunt adânc fragmentate de ape, cu abrupturi calcaroase care adăpostesc multe peÅŸteri ÅŸi uneori pe alocuri cu adevăraÅ£i pereÅ£i inaccesibili.

MunÅ£ii MehedinÅ£i însoÅ£esc Cerna pe partea stângă având înălÅ£imi ce se menÅ£in în general între 1000 - 1200 m, excepÅ£ie făcând Vf.  lui Stan (1466 m) ÅŸi Piatra CloÅŸanilor (1421 m) care depăşesc cota de 1400 m.

Versantul stâng al Cernei este mult mai îngust decât cel drept dând bazinului un aspect de covată asimetrică cu marginile date de cele două culmi.

În partea de nord a munţilor Mehedinţului între Şaua Turcineasa şi Valea Arşasca culmea propriu - zisă a Cernei are aspectul unei culmi înguste unde suprafeţele netede sunt legate prin şei mai joase de suprafeţele uşor ondulate în care apar o serie de mameloane.

Versanţii sunt fragmentaţi de pâraie cu frecvente rupturi de pantă, abrupţi şi greu accesibili dinspre Valea Cernei, trecerea peste munte făcându-se prin şaua de sub Cioaca Înaltă.

ÃŽntre Vf.  lui Stan ÅŸi Vf.  Domogled se află cea mai întinsă suprafaţă calcaroasă din regiune, mărginită spre râul Cerna de un abrupt de 400-600 m fragmentat de văi carstice cum sunt: PloÅŸtina, Ţăsna, Padina Seacă, Jelărău, Feregari cu chei înguste, greu accesibile.

În această zonă se întâlnesc cele mai variate şi mai frumoase forme carstice, câmpuri de lapiezuri, acele şănţuleţe variate ca formă, doline, văi seci şi polii ce apar în forma unor depresiuni (Beletina, Poiana Cerbului, Poiana Muşuroaie), chei (Ţăsna, Jelărău, Feregari), cascade (Cociu), ponoare, peşteri.

La sud de Balta Cerbului culmea calcaroasă se menţine la înălţimi de peste 1100 m, fiind formată din mici masive legate între ele prin şei.

În această zonă se distinge masivul Domogled (Domogledul Mare 1105 m şi Domogledul Mic 1099 m), cea mai importantă creastă perpendiculară pe Cerna.

Caracteristică deosebită a Văii Cernei este prezenţa unor şiruri de înălţimi care însoţesc valea, când pe o parte, când pe cealaltă şi se numesc ciuceve şi respectiv geanţuri.

Ciucevele se înscriu în peisaj ca mici masive calcaroase şi însoţesc mai întâi Cernişoara, apoi Cerna, pe partea stângă şi dupa aceea pe dreapta scăzând treptat ca altitudine.

Cristina Paun - 2008-01-16 16:47:41 | contribuie si tu