Traditii si obieceiuri
Comuniţăţile incluse în
interiorul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei sunt în număr de 12, dintre
care cea mai numeroasă ca număr de familii este Prisăcina ( 22familii ),
urmează apoi Poiana Lungă( 8 familii ), Ţaţu (7 familii ), Ineleţ( 6 familii ),
Cracu Mare (5 familii ), Cracu Teilor (3 familii ), Scărişoara (3 familii ),
Gura Iuţii (3 familii ), Stepăn (3 familii ), Bedina (2 familii ), Dobraia (2
familii ) şi Slătinic (1 familie ).
Populaţia în aceste zone nu este
foarte numeroasă, locuitorii având ca medie de vârstă 50 de ani. În aceste
comunităţi s-au produs schimbări de mediu, dar nu de o amploare capabilă să
determine degradări importante.
Practic, numai în porţiunea în
care omul s-a stabilit permanent, s-a produs o schimbare în folosirea
terenurilor, mărindu-se suprafeţele de păşunat, şi inclusiv ridicarea de
sălaşe, care apoi au devenit case de locuit.
Locuitorii din aceste zone
cultivă legume , porumb şi pomi fructiferi , cresc vite şi până în prezent
şi-au construit gospodării permanente şi mori de apă (şi azi mai funcţionează
moara de apă de la Prisăcina ).
Legăturile dintre aceste aşezări
sunt posibile doar pe poteci, folosindu-se cai sau măgari purtând samare şi
doar pe anumite porţiuni, unde există mai multe gospodării, şi drumul s-a putut
lărgi se pot folosi căruţe.
Principala ocupaţie tradiţională
a ţăranilor din aceste zone este creşterea oilor şi vitelor, fapt reflectat
deopotrivă în arhitectura populară, etnografie şi folclor.
Arhitectura populară prezintă
aspecte particulare de mare atracţie pentru drumeţii care iubesc muntele.Peste
tot unde sunt păşuni şi fâneţe , apar numeroase adăposturi numite sălaşe odăi ,
sau conace, locuite numai în timpul cositului.
De menţionat, în aceste zone este
faptul că de exemplu la Dobraia, există singura şcoală din zonă cu clasele I-IV
unde nu există curent electric, iar copiii care vor totuşi să înveţe sunt
nevoiţi să ajungă acolo de la 3-4 km distanţă şi chiar mai mult, pe jos prin
pădure, în ciuda condiţiilor nefavorabile de climă peste care încearcă să
treacă.
Un alt exemplu care prezintă
interes este comunitatea Scărişoara unde există doar 3 familii, din cauza
drumului foarte anevoios, locuitorii din această zonă pentru a nu ocoli muntele
şi a nu parcurge zeci de kilometri au improvizat scăriţe din lemn pe care să
poată urca.
Sălaşele sunt construite din
lemn, au o singură încăpere şi o tindă, iar alăturat pot avea un grajd, un ţarc
pentru vite şi o grădină cu pomi fructiferi şi cu straturi cu legume.
Referindu-ne la creaţia artistică
populară putem spune că nu există, ca în alte părţi centre vestite de meşteri
populari, dar nu lipsesc totuÅŸi piesele remarcabile din piele ÅŸi nici obiectele
de lemn, sculptate măiestrit (leagăne de lemn in care se poarta pruncii pe
potecile dintre asezari).
Mobilierul popular este
simplu,rareori prevazut cu motive ornamentale; dar in schimb,tesaturile de
interior imbodobesc toate locuintele.Dintre ele putem mentiona covoarele din
camera de oaspeti,invelitoarelede pat,de lăvita si de leagan,precum si stergarele
de tot felul.
Portul popular traditional este
pastrat cu grija de femei care il etaleaza duminica la biserica si la hora sau
in zilele de sarbatoare.
Obiceiurile populare din ciclul
vietii nu au un repertoriu foarte variat, dar au un farmec deosebit.Din acest
ciclu putem aminti obiceiurile legate de nunta si inmormantare.
La alaiurile de nunta,la horele
in aer liber si la ospetele de prin casa cu diferite ocazii familiale,nu
participa numai localnicii,ci si rudele,sau cunoscutii de prin satele
vecine,iar drumetii sunt intampinati ca niste vechi cunostinte.
Drumetul mai poate asista,ca
pretutindeni in tara,la obiceiurile de Anul Nou (plugusorul) si la cele de
peste an,majoritatea legate deopotriva de primavara-vara si de ocupatii
(strigaturile peste sat ,iesirea cu vitele la munte,masuratul oilor).
Vorbirea populara este
reprezentata prin graiurile subdialectului banatean.Astfel,se zice frace
(frate),cinara (tanara),jinere (ginere),sinje (sange),dulse (dulce),unge
(unde),pra (pe).Exista multe cuvinte mostenite din limba latina,comune cu
dialectele romanesti sud-dunarene ; golamb (porumbel),a custa (a trai),dar si
cuvinte care tradeaza o influenta germana; crumpi (cartofi),gosti
(musafiri),zacon (obicei).Din aceste infulente a rezultat un fond de cuvinte
specific banatene ca : ogas (parau),canta (galeata),uica(unchi),piparca(ardei).
Muzica populara,ca pretutindeni
in Banat,este transmisa prin intermediul cantaretilor.Reprezentativ este
cantecul de joc si mai ales doina,a carei linie melodica presupune multa
maiestrie in interpretare.Folclorul muzical este vehiculat prin instrumente ca fluierul,taragotul
si vioara.
Dansul popular este exprimat in
principal prin hora,doiul si braul.Se joaca de maini,cu bratele pe umeri,in
perechi,in cerc si in semicerc.Cel mai obisnuit dans este hora care se dezvolta
in serpuiri,in spirala,in cercuri simple sau concentrice,cu sau fara perechi la
mijloc.
Referitor la obiceiurile populare
putem mentiona in aceste comunitati nedeea (ruga banateana),obicei ce se
respecta in fiecare an,la o data stabilita exact de locuitorii fiecarei zone.La
acest obicei participa in general rudele sau cunoscutii de prin satele
vecine,obicei cu un farmec deosebit.
Aceasta sarbatoare este o
impresionanta parada in aer liber,care se desfasoara timp de trei zile,seara la
Caminul Cultural din localitatea respectiva.
Totul se desfasoara intr-o
atmosfera de sarbatoare,locuitorii fiind imbracati in haine festive; sunt gazde
primitoare pentru cei care vin la aceasta sarbatoare.Fiecare locuitor
organizeaza masa pentru cei care vin in vizita,iar seara se merge la Caminul
Cultural unde reprezentativ este cantecul de joc si dansurile populare
(hora,doiul si braul).
Aceasta sarbatoare se tine pana
spre dimineata,cand fiecare gazda isi conduce musafirii spre casa,unde de
obicei se continua petrecerea.
Ruga banateana este o sarbatoare
ce are un caracter complex,un minunat prilej pentru drumeti de a lua contact
nemijlocit cu obiceiurile locului.
Cristina Paun - 2008-01-16 16:52:27 | contribuie si tu
|