Interviu cu dl. Paul Marasoiu - Turismul de afaceri, baza turismului romanesc (preluare saptamana turistica)

Domnule Paul Marasoiu, activati de multa vreme in acest domeniu, cum se vede, la aceasta ora, turismul de afaceri din Romania?

Turismul de afaceri este, la acest mo­ment, componenta cea mai consistenta a turismului romanesc. Din fericire, exista o pondere solida a acestui segment, ce reprezinta atat o modalitate de a castiga bani dar, in acelasi timp, si de a emite o imagine pozitiva despre Romania. Din nefericire, inca nu am reusit sa ne in­toarcem la succesul anilor in care turis­mul de placere, de vacanta, reprezenta o componenta importanta in oferta turis­tica romaneasca si nu am reusit, inca, sa recastigam portofoliul de imagine, pe care il aveam ca destinatie de vacanta.

A fost in Romania un Sommet al Francofoniei, care ne-a aratat ca exista o anume capacitate a Bucu­restiului de absorbtie a celor care au venit aici, va fi si o reuniune NATO. Am reusit sa avem o capacitate suplimentara de gazduire a acestui gen de turisti, fiind stiut ca este un segment de turisti mai pretentios?

Fara indoiala, vorbim de cu totul alte raporturi cu acest tip de oaspeti. Aceste evenimente politice sau de fac­tura statal-administrativa au cu totul alte repere decat evenimentele circum­scrise in domeniul turismului propriu zis. Dar, pana la urma, cu totii beneficiaza de servicii turistice, plecand de la transport pana la cazare si toate celelalte com­ponente colaterale. Astfel de evenimente trebuie tratate cu deosebita atentie si seriozitate. In astfel de evenimente trebuie implicate o multime de entitati din zona privata. In general in lume, evenimentele de anvergura mare, care vizeaza imaginea acelei tari sunt admi­nistrate, coordonate, organizate de catre consortii de entitati, atat ale statului, cat si private, fiecare avand componenta sa foarte bine definita, cu totii fiind coordonati de o singura minte clara, in asa fel incat evenimentul respectiv sa fie un adevarat si consistent succes. Un eveniment de genul Francofoniei sau al Reuniunii NATO reprezinta un extrem de important capital de imagine pentru destinatie. Orice mica defectiune in derulare, poate diminua capitalul de imagine despre care vorbeam.

Bucurestiul are totusi limitele lui, pe care tinde sa le depaseasca, ca infrastructura, spatii de reuniuni si capacitate de cazare. Capitala noastra refuza multe reuniuni de peste 2-3.000 de participanti, care ar dori sa vina catre aceasta zona, dar nu pot fi inca gazduite datorita limitelor de capacitate existente.

In calitate de director pentru Romania al Golden Tulip Hotels, Inns & Resorts, cum interpretati dezvol­ta­rea industriei hoteliere din Romania?

Alaturi de Golden Tulip, o serie de alte lanturi hoteliere internationale sunt prezente in Romania, iar altele tind sa vina, pentru ca, in mod evident au sesizat potentialul acestei piete. Probabil ca se vede mai bine din afara decat din interior… Vorbind de interesele din strainatate, ne putem referi si la com­ponenta de investitie, care, din ce in ce mai mult, vizeaza piata din Romania ca o piata de mare perspectiva, cu un potential deosebit in asimilarea unor volume mari de investitie. Golden Tulip Hotels, Inns & Resorts a sesizat, pe langa oportunitatea francizarii unor proprietati hoteliere existente si o evidenta nevoie de capacitate hoteliera adaugata. Capacitatea existenta acum in Romania, raportata la populatia tarii, reprezinta 1,7%, ceea ce inseamna foarte putin, daca ne referim doar la turismul intern. Daca ne gandim ca pretindem ca suntem o tara turistica si tindem sa aducem in Romania cat mai multi turisti straini, aceasta capacitate este relativ redusa. Bucurestiul avea, acum patru ani 2.470 de camere, astazi are cca. 5.700 de camere aflate in stare decenta si nivel international acceptat de clasificare de 3*-5*. Deci un ritm de crestere sesizabil, iar tendinta de crestere va ramane in continuare la fel de dinamica, tinzand catre sfarsitul deceniului sa numaram, in Bucuresti, peste 9.000 de camere.

Exista o regula sau o tendinta pentru anumite hoteluri cotate de la 3* in sus? Sunt multe firme care dezvolta trai­ning­uri in Romania, au anumite sectoare de clasificare catre care se duc?

Problema aceasta a clasificarii hotelurilor in Romania este o chestiune extrem de interesanta si disputata, pentru ca, de multe ori, proprietatea hoteliera este clasificata de… orgoliile proprietarului sau ale „ctitorului”, cum le spun unora dintre investitiori. De multe ori, investitia hoteliera, in Romania, este perceputa ca un demers spre recunoasterea meritelor „investitorului” in urbea in care traieste si mai putin un demers investitional coerent, care urmareste sa creeze un mijloc de productie, care tine cont de toate principiile si normele operationale ale pietei. Intorcandu-ma la intrebare, pot spune ca sunt vizate, cu precadere, proprietatile de 3* si 4*, depinzand de nivelul evenimentului derulat. Un hotel trebuie sa respecte niste standarde si proceduri ca sa fie un produs vandabil si sa foloseasca unor nevoi pe piata si sociale, pentru ca hotelul este un loc unde oamenii indeobste socializeaza si sunt, vrand-nevrand, partea unei dinamici de comunicare.

Avem in tara hoteluri care pot sa ofere astfel de servicii? Mai este nevoie de hoteluri pentru acest gen de turism?

Categoric DA, in ambele cazuri. Peste tot, in orasele mari, sunt necesare investitii suplimentare in capacitatea hoteliera. Luand ca exemplu Clujul, acesta are cea mai mare dinamica de crestere economica dintre orasele Tran­silvaniei. Insa, aici, dispersia capacitatii hoteliere este excesiva, insemnand pro­prietati cu capacitate mica si fara con­cepte clare. Vor aparea cel putin cinci-sase hoteluri, de capacitati de peste o suta de camere, cu functiuni de reuniuni, coerent si profesional dezvoltate, impunand deja o alta abordare investitionala dacat cea de pana acum.

Hotelurile sunt construite de romani apartin unor lanturi mari hoteliere?

E mai putin relevanta cetatenia capitalului, ci ce se intampla in final. Golden Tulip are la Cluj unul dintre cele mai moderne, spectaculoase si cochete hoteluri din portofoliu, si primul din provincie, Tulip Inn Sunny Hill. Aceasta proprietate este construita de romani neaosi si seriosi cunoscuti pentru determinarea si succesul lor in Cluj. Nu­mele hotelului este o consecinta a unui contract de franciza. Si, tot asa, pot fi incheiate contracte si de multe alte lan­turi hoteliere prezente deja in Romania si de altele care asteapta o serie de con­firmari ale pietei, ca sa intre cu proiecte de anvergura pe piata hoteliera locala.

Au inceput si proprietarii de pensiuni sa ofere servicii de reuniuni. E un lucru bun sau rau ca pensiunile sa se transforme in moteluri sau hoteluri, ramanand denumirea numai pentru ca se afla intr-o zona rurala?

Cel mai solid exemplu sunt dezvol­tarile de la Cheile Gradistei, care a plecat de la o prima sala de reuniuni, a carei ratiune n-a prea fost inteleasa initial, iar acum este o industrie de reuniuni, pentru ca o parte importanta din afacere inseamna componenta „corporate”. Oferta turistica rurala ar putea fi un subiect de dezbatere profesionala si sociala pentru ca ceea ce insemna acum zece ani componenta de turism rural, acea pensiune cu parfum de odinioara, ascunsa intre dealuri, cu pajiste, leagan, si liniste, multa liniste, in momentul de fata reprezinta o „semi-industrializare” a unui cvasi-concept de turism rural. Constructiile sunt absolut haotice, pensiunea nu mai este de cinci, sase-zece camere, are deja 15-20, si mai multe, solutiile de arhitectura sunt uneori aberante in raport cu zona de referinta, iar ruralul tinde sa ramana reprezentat doar de faptul ca, pe harta, zona respectiva se numeste comuna sau sat. Printre reperele care ar trebui sa stea la baza dezvoltarii logice a turismului romanesc ar trebui sa se afle si respec­tarea unor minime elemente concep­tuale, urbanistice si de impact, pentru ca altfel vom distruge iremediabil un produs unic, extrem de vandabil, cel al turismului rural, in adevaratul sens al cu­vantului si care repreinta un produs turis­tic foarte cautat pe piata occidentala.

Turismul de afaceri pur se poate alatura si unui turism de relaxare pentru cei care ne viziteaza?

Aceasta este formula ideala de dezvoltare a oricarui tip de program turistic de incentive sau a unui eveni­ment. Programele sociale sunt partea cea mai suculenta si cautata, in afara de componenta de reuniune de factura comerciala, stiintifica sau politica. Deci, nu putem exclude aceasta parte asimi­lata turismului de afaceri. Exista oricum tendinta celui care vine pentru afaceri sa afle ceva si din specificul local, sa mai descopere si locuri si oameni, si, deci, trebuie sa aibe la indemana permanent programe si agentii de turism, care au programe „on the spot” interesante, care sa creeze o impresie pozitiva puternica si, astfel, oamenii de afaceri sa se intoarca in Romania, in vacanta, cu familia si prietenii.

Considerati necesara presa de turism, cine ar trebui sa o sustina, cum este aceasta privita in strainatate?

Din fericire pentru ei si din nefericire pentru noi, in strainatate relatiile celor din acelasi domeniu sunt mult mai stranse. Acolo functioneaza o sinergie si o dimanica pozitiva, care aici, din pacate, nu se poate aplica datorita acelui reper unic, original si inconfun­dabil, care ne caracterizeaza pe noi ro­man­ii, ORGOLIUL. Ar trebui sa invatam sa colaboram mult mai strans, sincer si concret, atat hotelul cu agentia, agentia cu organizatorul de eveniment, admi­nistratia locala cu prestatorii si toti cu presa. Deja exista o modificare extra­ordinara de atitudine si aprofundare, cu care presa abordeaza componenta aceasta a pietei: turismul. Presa a dezvoltat subiecte mult mai concrete, palpabile, articole pozitive despre preocupari de investitii, despre crestere, resurse umane, management, franciza, ceea ce face bine. Categoric, presa de turism ar trebui sustinuta de operatorii din industria turismului, de patronat si autoritatile locale, cum se intampla si in strainatate.

Ar fi minunat sa se intample ce spuneti, pentru ca, in prezent, nimeni din turism nu sprijina presa de specialitate, nu se intelege rolul ei. Poate ca impreuna am putea face mai mult, prin atitudine, pentru turism, care este o ramura prioritara a economiei romanesti.

Credeti ca mai stie cineva de cand e ramura prioritara? Si in Romania, ca si in alte tari, vezi Grecia, turismul ar putea sa fie motorul economiei nationale, ar putea sa fie acel catalizator, care sa determine atat dezvoltarea pe orizontala, cat si pe verticala, privind o multime de alte domenii. Dar una e sa o faci intr-o permanenta „miscare browniana” si alta este sa aplici o „formula chimica”, pe care ai stabilit-o si a carei reactii si rezultante iti sunt cunoscute. Formula asta chimica se numeste strategie. Strategie, imi pare rau, nu am avut nici o clipa in toti acesti 17 ani.

Dar autoritatile, ministerul de resort cum se implica?

Se vede efortul persoanei care a fost numita, pe deplin si unanim acceptata de mediul de afaceri si profesional, Lucia Morariu. Institutia in sine inca se misca greu avand mare nevoie de restructurare conceptuala. Lipseste motivatia reala, lipseste increderea ca, ceea ce se incepe azi, cineva maine o sa duca mai departe. S-au perindat o multime de persoane, mai multi decat numarul anilor care au trecut, 17, fiecare a venit cu filozofia lui, dar nu a terminat nimic chiar daca unii au inceput cate ceva. Intotdeuna, problemele au ramas nerezolvate, iar la fiecare bilant ne-am raportat la aceleasi probleme. Dupa 17 ani, ne-am amagit ca am finalizat un Master Plan, care este inca o lucrare de biblioteca, in rest am constatat o relativa stagnare. Unde sunt metodologia de implementare a Master Plan-ului, solutiile logistice, resursele financiare etc.? Master Plan-ul ne-a aratat ce stiam, pentru ca ce spune la noi Ion are mai putina trecere decat ceea ce spun John ori Smith. Dar daca ne-am asumat asta, ca Ion ii dicteaza lui Smith si Smith semneaza, si mai ia si bani pe deasupra, iar dupa tot procesul asta, noi zicem „wow, ce destepti sunt baietii astia care vin de-afara”, e-n regula, e bine si asa, dar numai sa ne miscam. Master Plan-ul contine numai adevaruri, provenite din discutiile cu mediul de afaceri si mediul profesional in urma carora s-au determinat solutiile.
Mai este nevoie ca acea structura complexa, logica si esentiala, care se numeste Organizatia Nationala pentru Turism, definita ca absolut necesara de Master Plan-ul acceptat de executiv, sa fie constituita, in cele din urma. Numai in felul acesta, rupand monopolul statului asupra adevarului, vom avea prilejul sa punem, in mod institutional, la aceeasi masa si autoritatile si mediul de afaceri si componenta profesionala.